中文简体 Rezistența la coroziune a Plăci din oțel inoxidabil este strâns legat de „filmul de pasivare” format pe suprafața lor. Pasivarea se referă la formarea unui film de oxid dens pe suprafața oțelului inoxidabil în mod natural sau prin tratament chimic. Această peliculă de oxid este compusă în principal din oxid de crom (CR₂O₃), care poate preveni eficient umiditatea, oxigenul și alte substanțe corozive să reacționeze cu suprafața din oțel inoxidabil. Prin urmare, filmul de pasivare joacă un rol vital în îmbunătățirea rezistenței la coroziune a oțelului inoxidabil.
Filmul de pasivare este un strat de protecție foarte subțire și dur, de obicei doar câteva nanometre grosime. Filmul este format în principal din combinația de crom și oxigen, care poate acoperi suprafața oțelului inoxidabil și îl poate proteja de reacționarea cu substanțe corozive din mediu (cum ar fi apa, oxigenul în aer, ionii de clorură etc.). În cele mai frecvente condiții de mediu, acest film de pasivare se auto-repară și, chiar dacă suprafața este deteriorată, se poate recupera rapid și poate continua să joace un rol de protecție.
Rolul pasivării poate fi înțeles din următoarele aspecte:
Filmul de pasivare poate preveni eficient apariția reacțiilor de oxidare și coroziune, astfel încât oțelul inoxidabil are o bună rezistență la coroziune într -o varietate de medii (cum ar fi acid, alcalin, climă marină etc.). Chiar și în mediile cu conținut ridicat de ioni de clorură, stratul de pasivare poate acționa în continuare ca o barieră pentru a preveni coroziunea accelerată.
Dacă suprafața filmului de pasivare este deteriorată, cromul expus va reacționa cu oxigenul pentru a regenera filmul de pasivare. Această proprietate de auto-vindecare permite oțelului inoxidabil să mențină o bună rezistență la coroziune pentru o lungă perioadă de timp, în special în medii de lucru dure.
Filmul de pasivare a oțelului inoxidabil poate fi îmbunătățit prin tratamentul chimic (cum ar fi murăturile și tratamentul de pasivare), îmbunătățind astfel rezistența la coroziune. Tratamentul de pasivare implică de obicei următorii pași:
Murat este un proces care îndepărtează stratul de oxid, fișierele de fier și impuritățile pe suprafața oțelului inoxidabil printr -o soluție acidă (cum ar fi acidul azotic sau acidul hidrofluoric). După îndepărtarea acestor impurități, pe suprafața oțelului inoxidabil se poate forma un film de pasivare mai uniform și mai dens.
După decapare, suprafața oțelului inoxidabil este de obicei tratată cu o soluție de pasivare (cum ar fi o soluție care conține acid azotic) pentru a ajuta la formarea unei pelicule de pasivare mai stabile și mai durabile și pentru a îmbunătăți rezistența la coroziune a oțelului inoxidabil.
Diferite tipuri de oțel inoxidabil (cum ar fi 304, 316, 430 etc.) prezintă, de asemenea, o rezistență la coroziune diferită după pasivare. Oțelurile inoxidabile austenitice, cum ar fi 304 și 316, deoarece conțin o proporție mai mare de crom și nichel, pot forma o peliculă pasivă mai puternică și au o rezistență la coroziune mai bună. Cu toate acestea, 430 din oțel inoxidabil (tip feritic) are o rezistență de coroziune relativ slabă datorită conținutului scăzut de crom.
Eficacitatea filmului de pasivare este deosebit de importantă în mediile care conțin cloruri. Ionii de clorură (cum ar fi clorul în apa de mare) pot distruge filmul de pasivare pe suprafața oțelului inoxidabil, provocând coroziunea locală și pitting. Prin urmare, materiale de aliaj extrem de rezistente la coroziune, cum ar fi 316 oțel inoxidabil, deoarece conțin elemente precum molibdenul (MO), pot rezista mai bine la eroziunea ionilor de clorură.
Oțelul inoxidabil care a fost pasiv poate menține o rezistență puternică la coroziune în timpul utilizării pe termen lung. Cu toate acestea, dacă filmul de pasivare de pe suprafața oțelului inoxidabil este deteriorat fizic sau atacat chimic, filmul de pasivare își poate pierde efectul de protecție, făcând oțelul inoxidabil mai sensibil la coroziune.
Pasivarea este un pas cheie în îmbunătățirea rezistenței la coroziune a plăcilor din oțel inoxidabil. Cu un tratament adecvat de pasivare, oțelul inoxidabil poate menține rezistența la coroziune pe termen lung în diverse medii dure. Prezența filmului de pasivare permite suprafeței din oțel inoxidabil să aibă o capacitate de auto-reparare și poate izola eficient substanțele corozive. Prin urmare, este crucial pentru durata de viață pe termen lung a oțelului inoxidabil.
Cu toate acestea, filmul de pasivare nu este un panaceu, în special în medii extreme (cum ar fi concentrații mari de ioni de clorură, acizi puternici sau temperaturi ridicate), poate apărea coroziune locală. Prin urmare, alegerea procesului potrivit de tratare a materialului și a suprafeței, precum și întreținerea și îngrijirea rezonabilă, poate asigura cele mai bune performanțe ale plăcilor din oțel inoxidabil.
